Profilul de rezistență (Resistance profile/curve) este definit ca modul în care dificultatea unui exercițiu variază pe raza mișcării în timpul execuției. Altfel spus, conceptul se referă la momentul în care un exercițiu este mai greu sau mai ușor în funcție de poziția în care ne aflăm când îl executăm.
Există 3 tipuri principale de profiluri, care se găsesc în practică de sine stătătoare, dar și combinate:
- Exercițiul atinge maximum de dificultate când lungimea musculara este maximă. Un exemplu elocvent este genuflexiunea; când ne aflăm în partea de jos, mușchii implicați activ sunt alungiți (cvadriceps, gluteali), exercițiul este cel mai dificil (spre deosebire de momentul în care ne aflăm în porțiunea superioară a razei de mișcare).
- Exercițiul este cel mai greu când lungimea musculară este minimă. Ridicările laterale cu ganterele (pentru deltoidul mijlociu) implică cel mai mult efort atunci când ajungem cu ganterele sus, la nivelul umerilor, atunci când mușchii sunt scurtați (spre deosebire de momentul în care ne aflăm cu brațele pe lângă corp)
- Exercițiul este cel mai greu atunci când ne aflăm la mijlocul razei de mișcare, iar lungimea musculară este aproximativ la jumătatea dintre alungire și scurtare maximă. Pentru exemplificare mă voi folosi de exercițiul flexii cu gantere din stand. De-a lungul razei de mișcare, exercițiul este cel mai dificil în momentul în care distanța pe orizontală dintre gantera și articulația cotului este cea mai mare, adică atunci când avem un unghi de aproximativ 90 de grade între braț și antebraț.
Profilul de forță (Strength profile/curve) este abilitatea unui mușchi de a genera forța pe parcursul contracției acestuia. În general, mușchii dezvoltă cea mai mare forță atunci când se află la o lungime medie și comparând extremele, la lungimea maximă dezvoltă un pic mai multă forță decât la lungimea minimă.
În funcție de obiectivul urmărit (hipertrofie, scădere procentaj țesut adipos, forță etc), la selecția exercițiilor pentru alcătuirea unui plan de antrenament calitativ ar trebui avute în vedere aceste aspecte.
De exemplu, pentru hipertrofie musculară, exercițiile trebuie alese în așa fel încât grupele musculare să fie stimulate de acestea în toate cele trei poziții (exerciții care sunt cele mai dificile în momentele în care lungimea musculară este maximă, minimă și medie). Nu înseamnă că aceste exerciții trebuie executate toate în aceeași sesiune de antrenament, dar ar fi bine să fie luate în calcul pe parcursul unuia sau mai multor cicluri de antrenament.
Rămânând la exemplul în care obiectivul este hipertrofia musculară, ordinea în care sunt executate exercițiile este de asemenea importantă. Primul exercițiu ar trebui să fie ales în așa fel încât grupa musculară în cauza să poată dezvolta cea mai mare putere pe parcursul razei de mișcare. Următoarele exerciții ar trebui să fie alese în așa fel încât încărcarea maximă a acelei grupe musculare să aibă loc la extreme (un exercițiu care să fie mai greu când lungimea musculară este minimă și un exercițiu care să fie mai greu când lungimea musculară este maximă).
Totodată, fiecare individ este unic, iar diferențele anatomice și biomecanice trebuie avute în vedere la elaborarea unui plan de antrenament. Luând în calcul un exercițiu, ridicări laterale cu ganterele pentru deltoidul mijlociu, la aceeași greutate folosită, acesta va fi mai dificil pentru o persoană cu membrele superioare mai lungi decât pentru o persoană cu membrele superioare mai scurte deoarece distanța dintre gantera și articulația umărului va fi mai mare la persoana cu membre superioare mai lungi în porțiunea de sus a execuției (brațele ridicate în lateral și ganterele aproximativ la nivelul umerilor).
Toate acestea și multe altele sunt luate în calcul atunci când concepem un plan de antrenament individualizat 🙂
