Există 3 categorii principale de antrenament: Metabolic, Hipertrofic si Neurologic, fiecare cu anumite caracteristici, dar acestea se pot suprapune în funcție de modul în care este conceput un anumit antrenament sau un anumit ciclu de antrenamente. Fiecare dintre aceste tipuri de antrenament se bazează pe anumiți stimuli ce sunt aplicați, iar fiecare stimul va conduce (dacă antrenamentul și planul alimentar sunt corect concepute) la anumite adaptări la nivel biochimic, celular și anatomic.

Antrenamentul metabolic

Metodele utilizate pentru acest tip de antrenament ard multă energie (ATP-„moneda” utilizată de organism din punct de vedere energetic) și ard glucoza (principala sursă pentru producerea de energie de către organism) foarte rapid. Dacă planul alimentar este adecvat, stimulul aplicat într-o fază de antrenament metabolic este foarte eficient în modificarea compoziției corporale (raportul dintre țesutul adipos și țesutul muscular). Important de menționat este faptul că antrenamentul metabolic poate fi folosit nu doar pentru scăderea țesutului adipos, ci și pentru un anumit tip de hipertrofie musculară sau pentru perioade de descărcare (reducerea uneia sau mai multor variabile ale antrenamentelor).

Cateva caracteristici:

• durata mai lungă de timp sub tensiune (timpul de contracție musculare sub o rezistență internă)
• densitate mai mare a antrenamentului (perioade mai lungi de efort și perioade mai scurte de pauză)
• producție mai mare de acid lactic și deșeuri metabolice
• procent ridicat de carbohidrați necesari (din totalul caloriilor)

Antrenamentul hipertrofic 

Antrenamentele din această categorie au ca scop inducerea sintezei proteice pentru a crește dimensiunea celulei (hipertrofie sarcoplasmatica sau hiperplazie) și/sau creșterea numărului de celule musculare (hipertrofie miofibrilară).

Câteva caracteristici:

• în general sunt folosite greutăți mai mari decât la antrenamentul metabolic, dar nu la fel de mari ca în antrenamentul neurologic
• tensiune crescută la nivel muscular
• densitate moderată a antrenamentului (mai puțin dens decât cel metabolic)
• varietate mai mare a profilurilor de rezistență (modul în care tensiunea intramusculară variază pe o anumită rază a mișcării la execuția unui anumit exercițiu)
• necesită mai multe calorii decât celelalte două tipuri de antrenament

Antrenamentul neurologic

Obiectivul acestui tip de antrenament este să îmbunătățească anumite aspecte ale sistemului nervos, cum ar fi abilitatea de a contracta mai multe fibre musculare. De asemenea, poate îmbunătăți abilitatea de executa anumite mișcări sub o rezistență internă crescută (o greutate mai mare), unde este nevoie de o stabilitate mai mare. Unele dintre obiectivele ce pot fi atinse cu acest tip de antrenament sunt: forța maximă, forța în regim de viteză sau forța în regim de rezistență.

Câteva caracteristici:

• greutăți mai mari și repetări mai puține
• densitate mai mică a antrenamentelor (seturi mai scurte și pauze mai lungi)
• durată mai scurtă de timp sub tensiune

Fiecare dintre aceste tipuri de antrenament își are locul, la un moment dat, într-o schemă de antrenament pe termen lung, pentru a obține beneficiile fiecăruia dintre ele, dar și pentru a se potența reciproc, concept ce poartă numele de periodizare.